Ion Raţiu: Cele 10 porunci ale exilului românesc

Au fost citite de Ion Rațiu în 1984 la Geneva, la primul Congres al Uniunii Mondiale a Românilor

 

1. Fii mândru ca eşti român. Afirmă-te întotdeauna ca atare. Suntem un popor nobil, vechi. Civilizaţia are rădăcini adânci în pământul ţării noastre.

2. Afirmă-ţi dragostea pentru patrie de câte ori ai ocazia. Nu pentru că eşti şovin, ci pentru că doreşti să serveşti pe cei rămaşi acasă.

3. Apără drepturile poporului român în totalitatea lui: nu regăţeni, transilvăneni, basarabeni, bănăţeni, timoceni, aromâni, sau megleniţi. Toţi suntem români.

4. Ajută-ţi compatrioţii: din mai puţinul ce ai, dă-ţi tainul; nu-l precupeţi.

5. Susţine instituţii româneşti din diaspora oricât de modeste şi imperfecte ar fi.

6. Nu critica niciodată, nici măcar „prieteneşte“, pe românul care se străduieşte să apere sau să promoveze cauza naţională. Fă tu mai bine.

7. Nu aduce nici o critică, nici măcar „constructivă“ semenului tău care luptă. Critica ta să se afirme prin faptă; făcând mai mult şi mai bine decât face el.

8. Fii totdeauna conştient că gelozia, invidia şi calomnia constituie ultimul refugiu al omului frustrat şi slab care nu mai are nici ţară şi nici poziţie în societate. Nu te lăsa pradă acestor sentimente inferioare.

9. Opune-te numai celor care guvernează la Bucureşti pentru că ei siluiesc voinţa poporului român. Opoziţia faţă de eforturile altor patrioţi români este irosire de energie.

10. Fă ceva pozitiv pentru ţara ta, pentru ţara din care te tragi şi pentru compatrioţii tăi, oricât de modest sau neînsemnat; dar fă-o în fiecare zi.

DISCURSUL REGELUI MIHAI în Parlamentul României: "Aveţi încredere în democraţie"

DISCURSUL REGELUI MIHAI în Parlamentul României: "Aveţi încredere în democraţie"

"Doamnelor şi domnilor senatori şi deputaţi,

Sunt mai bine de şaizeci de ani de când m-am adresat ultima oară naţiunii române de la tribuna Parlamentului. Am primit cu bucurie şi cu speranţă invitaţia reprezentanţilor legitimi ai poporului.

Prima noastră datorie astăzi este să ne amintim de toţi cei care au murit pentru independenţa şi libertăţile noastre, în toate războaiele pe care a trebuit să le ducem şi în evenimentele din Decembrie 1989, care au dărâmat dictatura comunistă. Nu putem avea viitor fără a respecta trecutul nostru.

Ultimii douăzeci de ani au adus democraţie, libertăţi şi un început de prosperitate. Oamenii călătoresc, îşi împlinesc visele şi încearcă să-şi consolideze familia şi viaţa, spre binele generaţiilor viitoare. România a evoluat mult în ultimele două decenii.

Mersul României europene de astăzi are ca fundament existenţa Parlamentului. Drumul nostru ireversibil către Uniunea Europeană şi NATO nu ar fi fost posibil fără acţiunea, întru libertate şi democraţie, a Legislativului românesc de după anul 1989.

Dar politica este o sabie cu două tăişuri. Ea garantează democraţia şi libertăţile, dacă este practicată în respectul legii şi al instituţiilor. Politica poate însă aduce prejudicii cetăţeanului, dacă este aplicată în dispreţul eticii, personalizând puterea şi nesocotind rostul primordial al instituţiilor Statului.

Multe domenii din viaţa românească, gospodărite competent şi liber, au reuşit să meargă mai departe, în ciuda crizei economice: micii întreprinzători şi companiile mijlocii, tinerii şi profesorii din universităţi, licee şi şcoli, cei din agricultură.

Încearcă să-şi facă datoria oamenii de artă, militarii, diplomaţii şi funcţionarii publici, deşi sunt puternic încercaţi de lipsa banilor şi descurajaţi instituţional. Îşi fac datoria faţă de ţară instituţii precum Academia Română şi Banca Naţională, deşi vremurile de astăzi nu au respectul cuvenit faţă de ierarhia valorilor din societatea românescă.

Sunt mâhnit că, după două decenii de revenire la democraţie, oamenii bătrâni şi cei bolnavi sunt nevoiţi să treacă prin situaţii înjositoare.

România are nevoie de infrastructură. Autostrăzile, porturile şi aeroporturile moderne sunt parte din forţa noastră, ca stat independent. Agricultura nu este un domeniul al trecutului istoric, ci al viitorului. Şcoala este şi va fi o piatră de temelie a societăţii.

Regina şi cu mine, alături de Familia noastră, vom continua să facem ceea ce am făcut întotdeauna: vom susţine interesele fundamentale ale României, continuitatea şi tradiţiile ţării noastre.

Nu m-aş putea adresa naţiunii fără a vorbi despre Familia Regală şi despre importanţa ei în viaţa ţării. Coroana regală nu este un simbol al trecutului, ci o reprezentare unică a independenţei, suveranităţii şi unităţii noastre. Coroana este o reflectare a Statului, în continuitatea lui istorică, şi a Naţiunii, în devenirea ei. Coroana a consolidat România prin loialitate, curaj, respect, seriozitate şi modestie.

• Doamnelor şi domnilor senatori şi deputaţi,
  Instituţiile democratice nu sunt guvernate doar de legi, ci şi de etică, simţ al datoriei. Iubirea de ţară şi competenţa sunt criteriile principale ale vieţii publice. Aveţi încredere în democraţie, în rostul instituţiilor şi în regulile lor!
  Lumea de mâine nu poate exista fără morală, fără credinţă şi fără memorie. Cinismul, interesul îngust şi laşitatea nu trebuie să ne ocupe viaţa. România a mers mai departe prin idealurile marilor oameni ai istoriei noastre, servite responsabil şi generos.
  În anul 1989, în ajutorul României s-au ridicat voci cu autoritate, venind de pe toate meridianele globului. Ele s-au adăugat sacrificiului tinerilor de a înlătura o tiranie cu efect distrugător asupra fiinţei naţiunii. A sosit momentul, după douăzeci de ani, să avem un comportament public rupt complet şi definitiv de năravurile trecutului. Demagogia, disimularea, egoismul primitiv, agăţarea de putere şi bunul plac nu au ce căuta în instituţiile româneşti ale anului 2011. Ele aduc prea mult aminte de anii dinainte de 1989.
  Se cuvine să rezistăm prezentului şi să ne pregătim viitorul. Uniţi între noi şi cu vecinii şi fraţii noştri, să continuăm efortul de a redeveni demni şi respectaţi.
  Am servit naţiunea română de-a lungul unei vieţi lungi şi pline de evenimente, unele fericite şi multe nefericite. După 84 de ani de când am devenit Rege, pot spune fără ezitare naţiunii române: Cele mai importante lucruri de dobândit, după libertate şi democraţie, sunt identitatea şi demnitatea. Elita românească are aici o mare răspundere.
• Democraţia trebuie să îmbogăţească arta cârmuirii, nu să o sărăcească. România, ca şi toate ţările din Europa, are nevoie de cârmuitori respectaţi şi pricepuţi.
• Nu trebuie niciodată uitaţi românii şi pământurile româneşti care ne-au fost luate, ca urmare a împărţirilor Europei în sfere de influenţă. Este dreptul lor să decidă dacă vor să trăiască în ţara noastră sau dacă vor să rămână separaţi.
  Europa de astăzi este un continent în care popoarele şi pământurile nu se schimbă ca rezultat al deciziilor politicienilor. Jurământul meu a fost făcut şi continuă să fie valabil pentru toţi românii. Ei sunt toţi parte a naţiunii noastre şi aşa vor rămâne totdeauna.
  Stă doar în puterea noastră să facem ţara statornică, prosperă şi admirată în lume.
  Nu văd România de astăzi ca pe o moştenire de la părinţii noştri, ci ca pe o ţară pe care am luat-o cu împrumut de la copiii noştri.
  Aşa să ne ajute Dumnezeu!"
• 
  
  

Nunta Principesei Ileana a României cu Arhiducele Anton de Habsburg, iulie 1931 la Sinaia

Nunta Principesei Ileana a României cu Arhiducele Anton de Habsburg, iulie 1931 la Sinaia

Nunta principesei române a fost un eveniment monden de valoare internationala. La ceremonie au participat numerosi corespondenti de presa din strainatate, unii veniti tocmai de pe coasta Pacificului (corespondentii ziarelor The San Francisco Chronicle si The San Francisco Examiner). Familia Regala a primit felicitari din întreaga lume, de la Herbert Hoover, presedintele SUA si Juan Esteban Montero, presedintele Chile, pîna la Hindenburg, presedintele Germaniei si Zog I, Regele Albaniei.

La invitatia familiei regale, la festivitati, a participat elita politica româneasca: prim ministrul Nicolae Iorga, C. Argetoianu, maresalul Prezan, Iuliu Maniu, Ion Mihalache, Al. Vaida-Voevod, Gheorghe Bratianu, I. G. Duca, Octavian Goga, dr. N. Lupu, gen. Artur Vaitoianu, presedintele Senatului, Mihail Sadoveanu etc. A lipsit doar Alexandru Averescu, plecat la tratament la Kissingen.

În dupa-amiaza zilei de 24 iulie, au sosit la Sinaia socrii miresei, împreuna cu Regina Marioara a Iugoslaviei. Pentru arhiduce, casatoria fiului sau Anton a fost ultima sarbatoare mare a familiei sale l-a care a participat. La 4 septembrie 1931, Arhiducele Leopold Salvador de Habsburg a murit la numai 64 de ani.

Regina Marioara, Arhiducele Alfons, Principele si Principesa de Leiningen au fost cazati la castelul Pelisor, iar toti ceilalti oaspeti au fost gazduiti la castelul Peles, în apartamente special amenajate.

Corneliu Coposu – lecția de demnitate

Corneliu Coposu – lecția de demnitate

Numit de Petre Țuţea „ultimul senior al României”, Corneliu Coposu (1914 – 1995) a fost unul dintre cei mai importanţi lideri politici ai perioadei postrevoluţionare. „În fond nu e importantă persoana mea, importantă e ideea legată de viaţa mea. Dacă această idee va triumfa, apariţia sau dispariţia mea sunt secundare”, declara Seniorul, în anii ’90.

Modestie

„Dezinteresul meu legat de onorurile și demnitățile publice și față de acumularea de avere îmi dă o independență care mă face să fiu foarte obiectiv în raporturile cu oamenii.”

„Aș fi putut să mă așez pe o adunare de bani, am avut condiții, dar nu m-au interesat. Cred că sunt cel mai sărac om din România, neavând nici un metru pătrat de pământ, neavând nici o acțiune, neavând nici o casă proprie și nici un fel de proprietate. Așa că nu o să am probleme testamentare pentru că nu am ce testa.”

Libertate

„Libertatea cea adevărată este transpunerea pe plan politic a nevoii bilologice de mișcare.”

„Omul este răspunzător față de propria lui conștiință, deci față de Dumnezeu.”

„Dreptul de a face ce vrei între hotarele legii, fără constrângere din afară sau de a nu face ceea ce este contrar convingerilor tale se cheamă libertate.”

Corupție

„Vedem câteodată pe estrada solemnității câte un zero care flutură, fără pudoare, banii țării.”

Destin

„Mi-am făcut un examen de conștiință. Am trecut în revistă toate suferințele și mizeriile prin care am trecut de-a lungul pușcăriilor, a anilor de detenție, a persecuțiilor post-penitenciare. Dacă ar fi să aleg, aș opta pentru același destin. Cred că destinele noastre sunt scrise dinainte. Eu nu sunt fatalist, dar, dacă mi s-ar ridica în față aceleași alternative, ceea ce aș alege ar fi tot trecutul pe care l-am trăit și pe care l-aș repeta cu seninătate.”

„Nu are pereche zbuciumul unui om care vede, la apusul vieții, că sunt străine cărările pe care le-a străbătut.”

Morală

„Marile caractere se formează în Opoziție.”

„Nu poate exista o politică veritabilă fără consecvență și moralitate.”

Dictatură

„Deceniile de comunism au făcut mai mult rău României decât au provocat cele două războaie mondiale la un loc, întrucât acestea nu i-au denaturat spiritualitatea.”

„Astăzi se calcă în picioare drepturile omului în numele libertății. În numele libertății se înscenează culpe, se falsifică documente, se reabilitează nărăviziții trotuarului politic. Și tot în numele libertății se sparg capete, se mută fălci incomode, se trag salve din arme cu repetiție și se trimit în pușcărie cetățeni nevinovați.”

Dragostea

„Religia creștină este întemeiată pe dragoste. Din păcate, reprezintă virtutea cel mai puțin practicată de români.”

„În pușcăriile comuniste, oamenii care alunecau pe povârnișul disperării erau salvați de o serie de preoți aproape de sfințenie.”

Suferința

„Față de sacrificiile pe care le-au făcut eroii, bieții noștri ani de pușcărie contează prea puțin.”

„Pușcăria este un exercițiu pentru a-ți antrena răbdarea.”

„În cei șapte ani de izolare totală, pe lângă credința în Dumnezeu și încrederea fermă în dreptatea cauzei pentru care sufeream ororile temnițelor, poezia a fost o adevărată hrană spirituală.”

Istorie

„Nu resemnații scriu istoria, ci cutezătorii ei. Prin aceștia, neamurile sunt veșnice.”

„Cine uită trecutul, merită să-l repete.”

Carte

„O carte bună o citești cu teama de a nu frânge, la mijloc, gingășia unei impresii. Cu grija cu care împărtășești o floare de păpădie.”

Politică

„La noi se confundă noțiunea de a nu face politică cu noțiunea de a nu face parte dintr-un partid. Nu trebuie să faci parte dintr-un partid ca să faci politică.”

Sport

„În țara românească se face politică din sport și sport din politică.”

Societate

„Românul este fatalist și se teme de schimbare. Nu este obișnuit să riște pentru o viață mai bună.”

„Intelectualitatea nu este o calitate dobândită exclusiv pe băncile universităților, ci mai degrabă o aplecare a minții către analiza existenței.”

Viziune

„Cred că pentru tânăra generație de azi, cel mai important lucru pentru a înțelege trecutul este să i se ofere pilda unui prezent mai bun.”

„În fond nu e importantă persoana mea, importantă e ideea legată de viața mea. Dacă această idee va triumfa și dacă ea este îmbrățișată de prietenii mei și de opinia publică, apariția sau dispariția mea sunt secundare. Totul este să supraviețuiască o atitudine. Dacă aceasta va triumfa, dispariția mea nu mai e semnificativă.”

Regele Ferdinand, un român de mare caracter

Regele Ferdinand, un român de mare caracter

În dimineaţa zilei de 14 august 1916, stilul vechi, valabil atunci, s-a ţinut în sala de mese a Palatului Cotroceni istoricul Consiliu de Coroană convocat de Regele Ferdinand, cu scopul de a cere oamenilor politici fruntasi ai ţarii aprobarea pentru intrarea în Războiul pentru Intregirea României şi sprijinul lor.

Au luat parte miniştrii Ion I. C. Brătianu, Em. Costinescu, Em. Porumbaru, Al. Constantinescu, V. G. Morţun, Al. Radovici, I. G. Duca, C. Angelescu, Victor Antonescu, preşedintele Camerei Deputaţilor Mihail Pherekyde, vicepreşedintele Senatului C.F. Robescu, foştii prim-miniştri Theodor Rosetti, Petru P. Carp, Titu Maiorescu, şefii de partide N. Filipescu, Take Ionescu, Al. Marghiloman şi foştii preşedinţi de Cameră C. Ollănescu şi C. Cantacuzino-Paşcanu. A prezidat Regele Ferdinand.

Oamenii politici filogermani, în special Petre P. Carp şi Al. Marghiloman au fost împotriva războiului contra Austro-Ungariei şi Germaniei. Majoritari în Consiliu au fost cei pentru realizarea idealurilor naţionale cerând lupta alături de Franţa, Anglia, Italia şi Rusia.

Cel mai vehement a fost P. P. Carp care a reproşat, între altele, Regelui că dinastia e germană şi trebuie să-şi vadă de interesele dinastiei.

Replica Regelui Ferdinand a rămas memorabilă:

’’Aţi greşit, domnule Carp, când aţi vorbit de interesele Dinastiei. Nu cunosc interesele Dinastiei, nu cunosc decât interesele Ţarii. În conştiinţa mea aceste două interese se confundă. Daca m-am hotărât să fac acest pas grav, e fiindcă după matură chibzuinţă eu am ajuns la convingerea adâncă şi nestrămutată că el corespunde cu adevăratele aspiraţii ale neamului, a cărui răspundere o port în ceasul de faţă. Dinastia va urma soarta ţării, învingătoare cu ea sau învinsă cu ea. Deoarece mai presus de toate, să ştiţi domnule Carp, că Dinastia mea este română! Rău aţi facut când aţi numit-o străină, germană. Nu, este românească! Românii nu au adus aici pe unchiul meu, Regele Carol, ca să întemeieze o dinastie germană la Gurile Dunării, ci o Dinastie naţionala şi revendic pentru Casa mea cinstea de a fi îndeplinit în întregime misiunea pe care acest popor i-a încredinţat-o.’’

A doua zi, 15 august, de Sărbătoarea ’’Adormirii Maicii Domnului’’, sub protecţia Preasfintei Fecioare Maria, oştenii României rupeau graniţa nedreaptă dintre fraţi.

Regele Ferdinand, deşi născut şi educat ca german şi ofiţer german, a tras sabia contra ţării sale de origine, încheind mesajul către armata română cu cuvintele ’’Cu Dumnezeu înainte!.’’