Principele Nicolae al României - scurtă biografie

Principele Nicolae: „În România mă simt acasă.” 

La vârsta de 14 ani se înscrie la Shiplake College, o școală britanică tradițională cu internat, în care exista o ierarhie strictă, aproape de Henley-on-Thames, oraș aflat la aproximativ 50 km față de Londra. Aici studiază vreme de 5 ani, în compania unor elevi din toate colțurile lumii care proveneau, de asemenea, din toate mediile sociale. Tot în cadrul Shiplake College, în fiecare săptămână, avea pregătire CCF- Combined Cadet Forces, în timpul cărora participa la parade și efectua o serie de exerciții militare, fiind un fel de școală premilitară. 

  

De asemenea, Nicolae făcea parte din echipa RAF- Royal Air Force, mărșăluind și pregătindu-se în mânuirea armelor, a avioanelor și chiar având posibilitatea să zboare cu avioane mici Bulldog. Printre materiile preferate se numărau matematica și franceza, fiind poreclit de către profesoara de limba franceză "Pisica de Cheshire" deoarece era mereu cu zâmbetul pe buze, însă, despre România sau țările din Europa de Est, își amintește că nu se discuta la orele de istorie, nici măcar atunci când venea vorba despre cel de-al Doilea Război Mondial. Vacanțele din timpul colegiului le petrecea în Franța, în cadrul schimburilor de experiență cu unele școli franceze, ori în Barcelona în cadrul unor tabere de artă, prilej cu care descoperă creațiile lui Gaudi, de care rămâne impresionat. 

Întâlnirea acestuia cu Regina Elisabeta a II-a a Marii Britanii a avut loc la Castelul Windsor, la vârsta de 16 ani, cu prilejul aniversării vârstei de 80 de ani a Regelui Mihai, ocazie cu care i-a întâlnit pe Prințul Charles, pe Regina Sofía a Spaniei și alți membri ai dinastiilor europene.

În copilărie și-a descoperit pasiunea pentru mașini, pasiune moștenită de la bunicul său, Regele Mihai I, până în prezent având posibilitatea să conducă peste 100 de vehicule diferite, neluând în calcul bărcile și avioanele. În timpul vacanțelor petrecute la Versoix, Principele Nicolae obișnuia să petreacă ore în șir, în garajul bunicului său, urmărindu-l pe acesta cum meșterea la Jeep-urile din colecție. 

 

A dobândit certificatul GCSE în matematică, franceză, germană, literatură și limbă engleză, tehnologia informației, geografie și științe, iar apoi a absolvit și nivelul avansat al GCSE („A-level”) în franceză, știința afacerilor și educație fizică. În anul 2009 Principele Nicolae s-a înscris la Universitatea din Londra, urmând cursurile universitare la Colegiul Royal Holloway, specializându-se în management, unde a absolvit în anul 2012.

Sursa: "Drumul spre casă. Filip-Lucian Iorga în dialog cu Principele Nicolae al României, Editura Curtea Veche, 2014" 

Culisele excluderii din Casa Regală a Principelui Nicolae

Un amplu articol despre acel moment a fost dat publicității de revista elvețiană L’Illustré, preocupată de soarta acestui tânăr prin ale cărui vene curge ”o frumoasă concentrație de sânge albastru”, după cum scrie autorul. ”Este descendent al Reginei Victoria prin bunicul său, Regele Mihai al României, și din regii Franței, prin bunica sa, prințesa Ana de Bourbon-Parma”, notează autorul.

Prințul Nicolae face dezvăluiri despre ce a însemnat pentru el să rămână fără titlu. Ca o coincidență bizară, decizia i-a fost comunicată în biroul în care Regele Mihai a fost obligat să abdice. „Am fost primit în biroul în care bunicul meu a fost forţat să abdice”, îi explică jurnalistului elvețian Patrick Baumann.

”Chiar dacă nu este la fel de celebru precum verișorii săi de Windsor, destinul acestui prinț rezervat nu are cu nimic mai puțin conținut shakespearian: noblețe, exil, succesiune, intrigi...toate ingredientele unei bune tragedii! De altfel, publicul elvețian l-a cunoscut printr-un fapt divers trist. În septembrie 2017, Regele Mihai, atunci în vârstă de 96 de ani, suferind de cancer, murea în vila sa din Aubonne, Elveția. Nicolae ar fi vrut să îl vadă pentru ultima oară. Dar accesul la suveran i-a fost refuzat. Potrivit familiei regelui, care a și depus plângere la poliție pentru violare de domiciliu, prințul ar fi încercat să intre cu forța în locuință. Ceea ce el contestă. Un episod care a lăsat urme în inima tânărului, chiar dacă, după decesul regelui, la 5 decembrie 2017, familia regală a afișat o unitate de fațadă la înmormântare. Plângerea își vede de drumul ei, nu a fost retrasă, dar prințul este decis să se bată până la capăt pentru drepturile sale”, explică jurnalistul.

”Am vrut doar să îmi văd bunicul pentru ultima oară, să îi spun adio în modul cel mai respectuos posibil”, explică Nicolae.

Nepotul Regelui Mihai a vorbit pe larg despre viaţa sa şi a detaliat în premieră momentul care a condus la retragerea titlului de Principe al României şi excluderea din linia de succesiune la tron, printr-un decret al Casei Regale a României, în august 2015.

Avocaţii lui Nicolae au declarat ulterior că n-au văzut niciodată documentul oficial care ar fi fost parafat de Regele Mihai, aflat la vremea respectivă în Elveţia, grav bolnav.

Până în acest moment, nu este clar dacă Regele Mihai şi-a pus semnătura pe actul de revocare, aşa cum au declarat oficiali ai Casei Regale.

"N-am primit niciodată o explicaţie credibilă din partea familiei mele. Decizia a fost luată fără să fiu informat, în timp ce mă aflam în vacanţă în Croaţia. Am fost convocat la Bucureşti şi am fost primit în biroul în care bunicul meu a fost forţat să abdice în 1947, de către mătuşa mea, unchiul meu şi un membru al cabinetului. Am primit o copie a deciziei fără niciun cuvânt drept explicaţie. N-am văzut niciodată actul original şi nici n-am mai putut să vorbesc cu bunicul meu până la sfârşitul vieţii sale. În mod evident, am fost şocat", a declarat Nicolae al României în cadrul interviului.

Reprezentanții Casei Regale au declarat, la acea vreme, că motivul controversat vine ca urmare a incompatibilităţii morale a Principelui cu rigorile cerute de titulatură. 

”În presa din România au apărut tot felul de ipoteze. Complot urzit de politicieni speriați de popularitatea crescândă a tânărului prinț, intrigi la cel mai înalt nivel al familiei regale, pentru a scăpa de tânărul prinț. Principesa moștenitoare Margareta nu a răspuns niciodată solicitării noastre de interviu, pentru a ne oferi punctul său de vedere. Nicolae al României nu comentează nici el zvonurile, mai ales pe cele referitoare la o fostă iubită, care a afirmat că a dat naștere unui copil, care ar fi al lui”, mai scrie jurnalistul elvețian. ”Tot ce pot spune este că, orice ar fi, sunt un om care își asumă responsabilitățile”, a răspuns Nicolae al României.

„Sper că relaţiile cu familia mea se vor îmbunătăţi. Lucrurile se pot schimba,” a mai declarat acesta pentru publicația elvețiană.

Sursa: http://miscareaderezistenta.ro 

Festivalul Cărții din Transilvania

Principele Nicolae: „Alina-Maria de Roumanie și cu mine am participat la o recepție găzduită de Ambasadorul britanic Andrew Noble la reședința britanică în sprijinul Festivalului Cărții din Transilvania. Este singurul festival multimedia care sărbătorește diversitatea culturală a României în peisajul de basm al României rurale.

Scriitori, poeți și muzicieni inspirați de peisaj, popoare și istorie din această regiune spectaculoasă a României se vor strânge din nou pentru a-și împărtăși experiențele și pentru a promova bogăția culturii românești și britanice într-o atmosferă relaxată și prietenoasă.

Așteptăm cu nerăbdare acest festival unic la Richiș - 10-13 septembrie 2020!”

Sursa: Nicolae al României https://www.facebook.com/nicolaealromaniei/

Vernisajul expoziției de panouri fotografice „Un deceniu întunecat (1977-1987). Biserici demolate”

Vernisajul expoziției de panouri fotografice „Un deceniu întunecat (1977-1987). Biserici demolate”, a avut loc miercuri, 5 iunie 2019, ora 13,00 la Biblioteca Academiei Române.

Expoziția va sta expusă în holul Bibliotecii Academiei Române (parter și etaj) în perioada 5-28 iunie 2019. 

 

Curator expozițional: dr. Anca Beatrice Todireanu – președinte ARC

La vernisaj au luat  cuvântul: Acad. Răzvan Theodorescu – Vicepreședinte al Academiei Române, PS Varlaam Ploieșteanul Episcop - vicar patriarhal, conf. univ. dr. Ioan Cristescu – director MNLR, prof. univ. dr. Ioan Opriș, Alexandru Pugna – secretar de stat – MCIN, Radu Preda – președintele IICCMER, Mirel Taloș – vicepreședinte ICR și dr. Anca Beatrice Todireanu, președintele ARC. 

La eveniment a asistat și acad. Bogdan C. Simionescu, vicepreședinte al Academiei Române

 

Credite foto: arh. Radu Ștefănescu, Eugen Ciocan, +Eugenia Greceanu, +Mihai Oroveanu, Emilia Enache și Ionică Grigorescu. 

Parteneri de proiect: 

Academia Română – Biblioteca Academiei Române,

Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului si Memoria Exilului (IICCMER)

Muzeul Național al Literaturii Române (MNLR)

Institutul Cultural Român (ICR)

Institutul Național pentru Studierea Totalitarismului al Academiei (INST)

Arhivele Naționale ale României (ANR)  

Muzeul Național Cotroceni (MNC)

Partener Media: Lumina Cuvântului

Au participat: 

Trinitas TV 

TVR1

Radio Trinitas

Radio România Cultural

 

Sponsori: Darimex Techno-Srl, Hollywood Multiplex, Caruˈ cu Bere, City Grill 

Echipa de proiect: 

Curator: Beatrice Todireanu

Consultant științific: arh. Dan D. Ionescu

Grafică: Roland Edgar Vasiliu

Prelucrare foto: Andrei Scărlătescu

Fotograf: Mihai Enache

Montaj video: ing. Ovidiu Midvighi

Sunet: Dimitrie Voicescu (Dimi Sound)

 

Mulțumirile noastre se duc către: invitații noștri, parteneri, sponsori, echipa de proiect, cei care ne-au pus la dispoziție imagini cu bisericile demolate; cât și către: Gianina Ciobanu, Sorin Korodi, Mircea Niculae, Dragoș Petrescu, Pr. Marcel Malanca, Pr. Cosmin Ilie, Pr. Dragoș Trofin, Marius Aldea, Cornelius Florin Stoica, Dimitrie Voicescu, Paula Tăbârcă, Roxana Pasculescu, Anca Mateescu, Emilia Enache, Flaviu Predescu ș.a.

Expoziția de panouri fotografice se înscrie în manifestările culturale dedicate celor 30 de ani de la căderea regimului comunist în România. 

Prin acest proiect expozițional se vor readuce în atenția publicului, imagini de arhivă cu bisericile ortodoxe demolate în București, în perioada 1977 – 1987.

 

Sursa: Asociația România Culturală

Discursul Regelui Mihai în Parlamentul României în 25.10.2011.

Discursul Regelui Mihai în Parlamentul României în 25.10.2011.

 

Doamnelor şi domnilor senatori şi deputaţi,

Sunt mai bine de şaizeci de ani de când m-am adresat ultima oară naţiunii române de la tribuna Parlamentului. Am primit cu bucurie şi cu speranţă invitaţia reprezentanţilor legitimi ai poporului.

Prima noastră datorie astăzi este să ne amintim de toți cei care au murit pentru independenţa şi libertăţile noastre, în toate războaiele pe care a trebuit să le ducem şi în evenimentele din Decembrie 1989, care au dărâmat dictatura comunistă. Nu putem avea viitor fără a respecta trecutul nostru.

Ultimii douăzeci de ani au adus democraţie, libertăţi şi un început de prosperitate. Oamenii călătoresc, îşi împlinesc visele şi încearcă să-şi consolideze familia şi viaţa, spre binele generaţiilor viitoare. România a evoluat mult în ultimele două decenii.

Mersul României europene de astăzi are ca fundament existenţa Parlamentului. Drumul nostru ireversibil către Uniunea Europeană şi NATO nu ar fi fost posibil fără acţiunea, întru libertate şi democraţie, a Legislativului românesc de după anul 1989.

Dar politica este o sabie cu două tăişuri. Ea garantează democraţia şi libertăţile, dacă este practicată în respectul legii şi al instituţiilor. Politica poate însă aduce prejudicii cetăţeanului, dacă este aplicată în dispreţul eticii, personalizând puterea şi nesocotind rostul primordial al instituţiilor Statului.

Multe domenii din viaţa românească, gospodărite competent şi liber, au reuşit să meargă mai departe, în ciuda crizei economice:micii întreprinzători şi companiile mijlocii, tinerii şi profesorii din universităţi, licee şi şcoli, cei din agricultură.

Încearcă să-şi facă datoria oamenii de artă, militarii, diplomaţii şi funcţionarii publici, deşi sunt puternic încercaţi de lipsa banilor şi descurajaţi instituţional. Îşi fac datoria faţă de ţară instituţii precum Academia Română şi Banca Națională, deşi vremurile de astăzi nu au respectul cuvenit faţă de ierarhia valorilor din societatea românescă.

Sunt mâhnit că, după două decenii de revenire la democraţie, oamenii bătrâni şi cei bolnavi sunt nevoiţi să treacă prin situaţii înjositoare.

România are nevoie de infrastructură. Autostrăzile, porturile şi aeroporturile moderne sunt parte din forţa noastră, ca stat independent. Agricultura nu este un domeniul al trecutului istoric, ci al viitorului. Şcoala este şi va fi o piatră de temelie a societăţii.

Regina şi cu mine, alături de Familia noastră, vom continua să facem ceea ce am făcut întotdeauna:vom susţine interesele fundamentale ale României, continuitatea şi tradiţiile ţării noastre.

Nu m-aş putea adresa naţiunii fără a vorbi despre Familia Regală şi despre importanţa ei în viaţa ţării. Coroana regală nu este un simbol al trecutului, ci o reprezentare unică a independenţei, suveranităţii şi unităţii noastre. Coroana este o reflectare a Statului, în continuitatea lui istorică, şi a Naţiunii, în devenirea ei. Coroana a consolidat România prin loialitate, curaj, respect, seriozitate şi modestie.

Doamnelor şi domnilor senatori şi deputaţi,

Instituţiile democratice nu sunt guvernate doar de legi, ci şi de etică, simţ al datoriei. Iubirea de ţară şi competenţa sunt criteriile principale ale vieţii publice. Aveţi încredere în democraţie, în rostul instituţiilor şi în regulile lor!

Lumea de mâine nu poate exista fără morală, fără credinţă şi fără memorie. Cinismul, interesul îngust şi laşitatea nu trebuie să ne ocupe viaţa. România a mers mai departe prin idealurile marilor oameni ai istoriei noastre, servite responsabil şi generos.

În anul 1989, în ajutorul României s-au ridicat voci cu autoritate, venind de pe toate meridianele globului. Ele s-au adăugat sacrificiului tinerilor de a înlătura o tiranie cu efect distrugător asupra fiinţei naţiunii.

A sosit momentul, după douăzeci de ani, să avem un comportament public rupt complet şi definitiv de năravurile trecutului. Demagogia, disimularea, egoismul primitiv, agăţarea de putere şi bunul plac nu au ce căuta în instituţiile româneşti ale anului 2011. Ele aduc prea mult aminte de anii dinainte de 1989.

Se cuvine să rezistăm prezentului şi să ne pregătim viitorul. Uniţi între noi şi cu vecinii şi fraţii noştri, să continuăm efortul de a redeveni demni şi respectaţi.

Am servit naţiunea română de-a lungul unei vieţi lungi şi pline de evenimente, unele fericite şi multe nefericite. După 84 de ani de când am devenit Rege, pot spune fără ezitare naţiunii române:

Cele mai importante lucruri de dobândit, după libertate şi democraţie, sunt identitatea şi demnitatea. Elita românească are aici o mare răspundere.

Democraţia trebuie să îmbogăţească arta cârmuirii, nu să o sărăcească. România, ca şi toate ţările din Europa, are nevoie de cârmuitori respectaţi şi pricepuţi.

Nu trebuie niciodată uitaţi românii şi pământurile româneşti care ne-au fost luate, ca urmare a împărţirilor Europei în sfere de influenţă. Este dreptul lor să decidă dacă vor să trăiască în ţara noastră sau dacă vor să rămână separaţi.

Europa de astăzi este un continent în care popoarele şi pământurile nu se schimbă ca rezultat al deciziilor politicienilor. Jurământul meu a fost făcut şi continuă să fie valabil pentru toţi românii. Ei sunt toţi parte a naţiunii noastre şi aşa vor rămâne totdeauna.

Stă doar în puterea noastră să facem ţara statornică, prosperă şi admirată în lume.

Nu văd România de astăzi ca pe o moştenire de la părinţii noştri, ci ca pe o ţară pe care am luat-o cu împrumut de la copiii noştri.

Aşa să ne ajute Dumnezeu!

„Povestea Principelui Nicolae este o poveste despre speranțele și despre victoriile noastre."

 „Povestea Principelui Nicolae este o poveste despre speranțele și despre victoriile noastre."

  

Principele Nicolae: „Am avut incredibila șansă să particip la un eveniment istoric pe care îl prețuiesc foarte mult... Nu voi uita niciodată speranța, încrederea și iubirea care se puteau citi în ochii oamenilor veniți să-l vadă atunci pe Regele Mihai... Atunci, a renăscut între Familia noastră și poporul român o legătură care trăiește și azi și care e din ce în ce mai puternică. Chiar și acum, când trec pe lângă hotel și privesc spre balcon, mă gândesc la acel episod extraordinar pe care l-am trăit și îmi spun: Aici a început povestea mea !"

În finalul prefeței cărții "Drumul spre casă", Filip-Lucian Iorga scrie: „În 1947, un rege tânăr și brav era alungat din țara lui. În 2012, un tânăr principe plin de curaj și generozitate, nepotul regelui izgonit, revine acasă. Pentru a ne demonstra că niciodată răul nu învinge pentru totdeauna. Victoriile răului sunt temporare și lipsite de vlagă: va exista mereu un prinț care să înfrunte dragonul. De aceea, povestea Principelui Nicolae este o poveste despre speranțele și despre victoriile noastre". 

 

Prințul Nicolae despre Regele Mihai

Prințul Nicolae despre Regele Mihai: 

 

„România a pierdut un om extraordinar, care a scris istoria, un lider și un caracter special. Ca om a fost foarte modest, inteligent, cald, a respectat omul înainte de poziție și a căutat întotdeauna binele țării și al poporului. Iar în zilele funeraliilor, el a făcut ce a făcut dintotdeauna: a strâns românii, a făcut România unită. Iar oamenii i-au ascultat din suflet chemarea. Noi am discutat întotdeauna despre familie, despre monarhie, despre ce au încercat și nu au putut să facă. Întotdeauna bunicul a povestit despre ce intenții a avut cu fiecare decizie luată în acei ani ai sfârșitului de război mondial. El a fost in lider și ne transmitea asta: un conducător trebuie să pună pe primul loc poporul. Dacă nu ai grijă de popor, nu ai nimic. Iar el a făcut asta, întotdeauna. Sunt multe amintiri foarte personale, altele care pot fi povestite. Au fost multe momente extraordinare petrecute cu el. Dacă au fost serioase, amuzante sau grele contează mai puțin. Tot ce a contat, a fost să fiu cu el. Îmi amintesc bine o întâmplare. Am ieșit cu jeepul lui, primit de la Generalul Patterson, și la un moment dat l-a oprit și mi-a zis: „e rândul tău!”. Visasem la acest moment dintotdeauna. A însemnat foarte mult pentru mine, mai ales că nu lăsa pe nimeni să îi conducă mașina, cu atât mai puțin jeepul. Cred că două săptămâni am stat cu zâmbetul pe buze.Pur si simplu, faptul că am trăit lângă el a fost minunat. A fost un om remarcabil.”