Festivalul Cărții din Transilvania

Principele Nicolae: „Alina-Maria de Roumanie și cu mine am participat la o recepție găzduită de Ambasadorul britanic Andrew Noble la reședința britanică în sprijinul Festivalului Cărții din Transilvania. Este singurul festival multimedia care sărbătorește diversitatea culturală a României în peisajul de basm al României rurale.

Scriitori, poeți și muzicieni inspirați de peisaj, popoare și istorie din această regiune spectaculoasă a României se vor strânge din nou pentru a-și împărtăși experiențele și pentru a promova bogăția culturii românești și britanice într-o atmosferă relaxată și prietenoasă.

Așteptăm cu nerăbdare acest festival unic la Richiș - 10-13 septembrie 2020!”

Sursa: Nicolae al României https://www.facebook.com/nicolaealromaniei/

Vernisajul expoziției de panouri fotografice „Un deceniu întunecat (1977-1987). Biserici demolate”

Vernisajul expoziției de panouri fotografice „Un deceniu întunecat (1977-1987). Biserici demolate”, a avut loc miercuri, 5 iunie 2019, ora 13,00 la Biblioteca Academiei Române.

Expoziția va sta expusă în holul Bibliotecii Academiei Române (parter și etaj) în perioada 5-28 iunie 2019. 

 

Curator expozițional: dr. Anca Beatrice Todireanu – președinte ARC

La vernisaj au luat  cuvântul: Acad. Răzvan Theodorescu – Vicepreședinte al Academiei Române, PS Varlaam Ploieșteanul Episcop - vicar patriarhal, conf. univ. dr. Ioan Cristescu – director MNLR, prof. univ. dr. Ioan Opriș, Alexandru Pugna – secretar de stat – MCIN, Radu Preda – președintele IICCMER, Mirel Taloș – vicepreședinte ICR și dr. Anca Beatrice Todireanu, președintele ARC. 

La eveniment a asistat și acad. Bogdan C. Simionescu, vicepreședinte al Academiei Române

 

Credite foto: arh. Radu Ștefănescu, Eugen Ciocan, +Eugenia Greceanu, +Mihai Oroveanu, Emilia Enache și Ionică Grigorescu. 

Parteneri de proiect: 

Academia Română – Biblioteca Academiei Române,

Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului si Memoria Exilului (IICCMER)

Muzeul Național al Literaturii Române (MNLR)

Institutul Cultural Român (ICR)

Institutul Național pentru Studierea Totalitarismului al Academiei (INST)

Arhivele Naționale ale României (ANR)  

Muzeul Național Cotroceni (MNC)

Partener Media: Lumina Cuvântului

Au participat: 

Trinitas TV 

TVR1

Radio Trinitas

Radio România Cultural

 

Sponsori: Darimex Techno-Srl, Hollywood Multiplex, Caruˈ cu Bere, City Grill 

Echipa de proiect: 

Curator: Beatrice Todireanu

Consultant științific: arh. Dan D. Ionescu

Grafică: Roland Edgar Vasiliu

Prelucrare foto: Andrei Scărlătescu

Fotograf: Mihai Enache

Montaj video: ing. Ovidiu Midvighi

Sunet: Dimitrie Voicescu (Dimi Sound)

 

Mulțumirile noastre se duc către: invitații noștri, parteneri, sponsori, echipa de proiect, cei care ne-au pus la dispoziție imagini cu bisericile demolate; cât și către: Gianina Ciobanu, Sorin Korodi, Mircea Niculae, Dragoș Petrescu, Pr. Marcel Malanca, Pr. Cosmin Ilie, Pr. Dragoș Trofin, Marius Aldea, Cornelius Florin Stoica, Dimitrie Voicescu, Paula Tăbârcă, Roxana Pasculescu, Anca Mateescu, Emilia Enache, Flaviu Predescu ș.a.

Expoziția de panouri fotografice se înscrie în manifestările culturale dedicate celor 30 de ani de la căderea regimului comunist în România. 

Prin acest proiect expozițional se vor readuce în atenția publicului, imagini de arhivă cu bisericile ortodoxe demolate în București, în perioada 1977 – 1987.

 

Sursa: Asociația România Culturală

Discursul Regelui Mihai în Parlamentul României în 25.10.2011.

Discursul Regelui Mihai în Parlamentul României în 25.10.2011.

 

Doamnelor şi domnilor senatori şi deputaţi,

Sunt mai bine de şaizeci de ani de când m-am adresat ultima oară naţiunii române de la tribuna Parlamentului. Am primit cu bucurie şi cu speranţă invitaţia reprezentanţilor legitimi ai poporului.

Prima noastră datorie astăzi este să ne amintim de toți cei care au murit pentru independenţa şi libertăţile noastre, în toate războaiele pe care a trebuit să le ducem şi în evenimentele din Decembrie 1989, care au dărâmat dictatura comunistă. Nu putem avea viitor fără a respecta trecutul nostru.

Ultimii douăzeci de ani au adus democraţie, libertăţi şi un început de prosperitate. Oamenii călătoresc, îşi împlinesc visele şi încearcă să-şi consolideze familia şi viaţa, spre binele generaţiilor viitoare. România a evoluat mult în ultimele două decenii.

Mersul României europene de astăzi are ca fundament existenţa Parlamentului. Drumul nostru ireversibil către Uniunea Europeană şi NATO nu ar fi fost posibil fără acţiunea, întru libertate şi democraţie, a Legislativului românesc de după anul 1989.

Dar politica este o sabie cu două tăişuri. Ea garantează democraţia şi libertăţile, dacă este practicată în respectul legii şi al instituţiilor. Politica poate însă aduce prejudicii cetăţeanului, dacă este aplicată în dispreţul eticii, personalizând puterea şi nesocotind rostul primordial al instituţiilor Statului.

Multe domenii din viaţa românească, gospodărite competent şi liber, au reuşit să meargă mai departe, în ciuda crizei economice:micii întreprinzători şi companiile mijlocii, tinerii şi profesorii din universităţi, licee şi şcoli, cei din agricultură.

Încearcă să-şi facă datoria oamenii de artă, militarii, diplomaţii şi funcţionarii publici, deşi sunt puternic încercaţi de lipsa banilor şi descurajaţi instituţional. Îşi fac datoria faţă de ţară instituţii precum Academia Română şi Banca Națională, deşi vremurile de astăzi nu au respectul cuvenit faţă de ierarhia valorilor din societatea românescă.

Sunt mâhnit că, după două decenii de revenire la democraţie, oamenii bătrâni şi cei bolnavi sunt nevoiţi să treacă prin situaţii înjositoare.

România are nevoie de infrastructură. Autostrăzile, porturile şi aeroporturile moderne sunt parte din forţa noastră, ca stat independent. Agricultura nu este un domeniul al trecutului istoric, ci al viitorului. Şcoala este şi va fi o piatră de temelie a societăţii.

Regina şi cu mine, alături de Familia noastră, vom continua să facem ceea ce am făcut întotdeauna:vom susţine interesele fundamentale ale României, continuitatea şi tradiţiile ţării noastre.

Nu m-aş putea adresa naţiunii fără a vorbi despre Familia Regală şi despre importanţa ei în viaţa ţării. Coroana regală nu este un simbol al trecutului, ci o reprezentare unică a independenţei, suveranităţii şi unităţii noastre. Coroana este o reflectare a Statului, în continuitatea lui istorică, şi a Naţiunii, în devenirea ei. Coroana a consolidat România prin loialitate, curaj, respect, seriozitate şi modestie.

Doamnelor şi domnilor senatori şi deputaţi,

Instituţiile democratice nu sunt guvernate doar de legi, ci şi de etică, simţ al datoriei. Iubirea de ţară şi competenţa sunt criteriile principale ale vieţii publice. Aveţi încredere în democraţie, în rostul instituţiilor şi în regulile lor!

Lumea de mâine nu poate exista fără morală, fără credinţă şi fără memorie. Cinismul, interesul îngust şi laşitatea nu trebuie să ne ocupe viaţa. România a mers mai departe prin idealurile marilor oameni ai istoriei noastre, servite responsabil şi generos.

În anul 1989, în ajutorul României s-au ridicat voci cu autoritate, venind de pe toate meridianele globului. Ele s-au adăugat sacrificiului tinerilor de a înlătura o tiranie cu efect distrugător asupra fiinţei naţiunii.

A sosit momentul, după douăzeci de ani, să avem un comportament public rupt complet şi definitiv de năravurile trecutului. Demagogia, disimularea, egoismul primitiv, agăţarea de putere şi bunul plac nu au ce căuta în instituţiile româneşti ale anului 2011. Ele aduc prea mult aminte de anii dinainte de 1989.

Se cuvine să rezistăm prezentului şi să ne pregătim viitorul. Uniţi între noi şi cu vecinii şi fraţii noştri, să continuăm efortul de a redeveni demni şi respectaţi.

Am servit naţiunea română de-a lungul unei vieţi lungi şi pline de evenimente, unele fericite şi multe nefericite. După 84 de ani de când am devenit Rege, pot spune fără ezitare naţiunii române:

Cele mai importante lucruri de dobândit, după libertate şi democraţie, sunt identitatea şi demnitatea. Elita românească are aici o mare răspundere.

Democraţia trebuie să îmbogăţească arta cârmuirii, nu să o sărăcească. România, ca şi toate ţările din Europa, are nevoie de cârmuitori respectaţi şi pricepuţi.

Nu trebuie niciodată uitaţi românii şi pământurile româneşti care ne-au fost luate, ca urmare a împărţirilor Europei în sfere de influenţă. Este dreptul lor să decidă dacă vor să trăiască în ţara noastră sau dacă vor să rămână separaţi.

Europa de astăzi este un continent în care popoarele şi pământurile nu se schimbă ca rezultat al deciziilor politicienilor. Jurământul meu a fost făcut şi continuă să fie valabil pentru toţi românii. Ei sunt toţi parte a naţiunii noastre şi aşa vor rămâne totdeauna.

Stă doar în puterea noastră să facem ţara statornică, prosperă şi admirată în lume.

Nu văd România de astăzi ca pe o moştenire de la părinţii noştri, ci ca pe o ţară pe care am luat-o cu împrumut de la copiii noştri.

Aşa să ne ajute Dumnezeu!

„Povestea Principelui Nicolae este o poveste despre speranțele și despre victoriile noastre."

 „Povestea Principelui Nicolae este o poveste despre speranțele și despre victoriile noastre."

  

Principele Nicolae: „Am avut incredibila șansă să particip la un eveniment istoric pe care îl prețuiesc foarte mult... Nu voi uita niciodată speranța, încrederea și iubirea care se puteau citi în ochii oamenilor veniți să-l vadă atunci pe Regele Mihai... Atunci, a renăscut între Familia noastră și poporul român o legătură care trăiește și azi și care e din ce în ce mai puternică. Chiar și acum, când trec pe lângă hotel și privesc spre balcon, mă gândesc la acel episod extraordinar pe care l-am trăit și îmi spun: Aici a început povestea mea !"

În finalul prefeței cărții "Drumul spre casă", Filip-Lucian Iorga scrie: „În 1947, un rege tânăr și brav era alungat din țara lui. În 2012, un tânăr principe plin de curaj și generozitate, nepotul regelui izgonit, revine acasă. Pentru a ne demonstra că niciodată răul nu învinge pentru totdeauna. Victoriile răului sunt temporare și lipsite de vlagă: va exista mereu un prinț care să înfrunte dragonul. De aceea, povestea Principelui Nicolae este o poveste despre speranțele și despre victoriile noastre". 

 

Prințul Nicolae despre Regele Mihai

Prințul Nicolae despre Regele Mihai: 

 

„România a pierdut un om extraordinar, care a scris istoria, un lider și un caracter special. Ca om a fost foarte modest, inteligent, cald, a respectat omul înainte de poziție și a căutat întotdeauna binele țării și al poporului. Iar în zilele funeraliilor, el a făcut ce a făcut dintotdeauna: a strâns românii, a făcut România unită. Iar oamenii i-au ascultat din suflet chemarea. Noi am discutat întotdeauna despre familie, despre monarhie, despre ce au încercat și nu au putut să facă. Întotdeauna bunicul a povestit despre ce intenții a avut cu fiecare decizie luată în acei ani ai sfârșitului de război mondial. El a fost in lider și ne transmitea asta: un conducător trebuie să pună pe primul loc poporul. Dacă nu ai grijă de popor, nu ai nimic. Iar el a făcut asta, întotdeauna. Sunt multe amintiri foarte personale, altele care pot fi povestite. Au fost multe momente extraordinare petrecute cu el. Dacă au fost serioase, amuzante sau grele contează mai puțin. Tot ce a contat, a fost să fiu cu el. Îmi amintesc bine o întâmplare. Am ieșit cu jeepul lui, primit de la Generalul Patterson, și la un moment dat l-a oprit și mi-a zis: „e rândul tău!”. Visasem la acest moment dintotdeauna. A însemnat foarte mult pentru mine, mai ales că nu lăsa pe nimeni să îi conducă mașina, cu atât mai puțin jeepul. Cred că două săptămâni am stat cu zâmbetul pe buze.Pur si simplu, faptul că am trăit lângă el a fost minunat. A fost un om remarcabil.”

 

Discursul Regelui Ferdinand pe front - 22 martie 1917

Regele Ferdinand: „Să trăiască scumpa noastră Ţară şi viteaza ei armată, nădejdea şi fala ei!”

 

„Ostaşi, cu inima plină de nădejde vă salut azi pe voi, ostaşi din armata II-a care de mai multe luni aţi opus o rezistenţă nebiruită tuturor încerărilor vrăjmaşilor de a rupe liniile noastre. Voi staţi aici la un post de onoare păzitori neobosiţi ai hotarului Ţării, expuşi la atacurile unui vrăjmaş care în trufia lui crede că toţi trebuie să se închine lui, că toate drumurile, toate uşile sunt deschise lăcomiei sale de stăpânire, prin vitejia voastră bărbătească l-aţi învăţat să priceapă „pe aci nu se trece”.

Am venit azi între voi să vă aduc prinosul meu de recunoştinţă pentru modul cum v-aţi luptat până acuma şi să împart acelor care s-au distins îndeosebi, răsplăţile lor, dar mulţumirea mea vă îmbrăţişează pe voi toţi care v-aţi condus ca nişte ostaşi vrednici de dragostea ce Ţara vă poartă , şi de la care Ţara şi Regele vostru mai aşteaptă multe fapte eroice.

Dincolo de ţinuturile bogate dar pustiite acuma stau fraţii noştri şi suferă sub jugul nemilos al unui vrăjmaş care fără cruţare a cotropit o mare parte a iubitei noastre Ţări şi care suge până la cea din urmă picătură de viaţă a unei populaţii chinuite şi batjocorite în cele mai sfinte sentimente ale ei. Acolo zac sub ţarinele sfinţite de sângele lor mii de viteji care şi-au dat viaţa pentru mărirea patriei, ei toţi vă cheamă, ei toţi aşteaptă de la voi să goniţi din pământul românesc armatele vrăjmaşe, să înfigeţi drapelele voastre victorioase iarăşi în pământul strămoşesc.

Vă mai aşteaptă lupte grele, căci drumul este lung, dar cu ajutorul lui Dumnezeu îl veţi străbate ca biruitori.

Vouă fiilor de ţărani care aţi apărat cu braţul vostru pământul unde v-aţi născut, unde aţi crescut, vă spun Eu, Regele vostru că pe lângă răsplata cea mare a izbândei care vă asigură fiecăruia recunoşinţa neamului nostru întreg, aţi câştigat totodată dreptul a stăpâni într-o măsură mai largă pământul pe care v-aţi luptat. Eu, Regele vostru, voi fi întâiul a da pildă. Vi se va da şi o largă participare la treburile statului. Arătaţi – scumpii mei ostaşi –  demni de încredere ce Ţara şi Regele vostru pun în voi şi împliniţi-vă ca până acuma datoria voastră cu sfinţenie.

Să trăiască scumpa noastră Ţară şi viteaza ei armată, nădejdea şi fala ei!”

 

Cuvântarea Regelui Ferdinand I în sala tronului din 14 decembrie 1918

Evenimentul marca înmânarea Actului Unirii de către delegații Marii Adunări Naționale din Alba Iulia.

 

„În numele Românilor din Vechiul Regat, din Basarabia și din Bucovina, astăzi uniți, cu profundă recunoștință privesc hotărârea fraților noștri de peste Carpați de a săvârși Unitatea Națională a tuturor Românilor și declar pe veci unite în Regatul Român toate ținuturile locuite de Români, dela Tisa până la Nistru.

Cu dragoste nețărmurită Mi-am închinat viața scumpului Meu popor, plin de credință în menirea lui istorică.

Prin lupte și prin jertfe, Dumnezeu ne-a dat să înfăptuim azi aspirațiunile noastre cele mai sfinte. Mulțumindu-I din adâncul sufletelor, ne îndreptăm gândurile către acei cari cu sângele lor au clădit noul temeiu al desvoltării noastre naționale.

Prin devotament neclintit pentru opera lor, le vom arăta recunoștința noastră, prin el vom asigura roadele binefăcătoare ale crudelor încercări.

Pe acest temeiu al unei puternice democrații și al vieții frățești între popoare, vom răspunde totdeodată simțămintelor aliaților noștri, alături de cari am luptat pentru marea cauza a dreptății și a libertății în lume.

Să trăiască România, în veci unită!”

 

Principele Nicolae la Conferința Internațională de Autism

 

Conferința Internatională de Autism

„Când m-am aflat prima oara la ușa  Fundației Alpha Transilvană, eram nervos, neliniștit, puțin speriat, și nu știam la ce să mă aștept. M-am schimbat foarte repede după ce am început să lucrez cu o fetiță frumoasa pe nume Mara și Mara m-a învățat pe mine mai mult decât am învățat-o eu pe ea. A durat ceva timp, pentru că trebuia să construim încrederea, dar odată ce am trecut această barieră, ea a început să se exprime, nu verbal, ci fizic și emoțional, a fost o comunicare incredibila. Înainte de a accepta sa mă ia de mâna, când mergeam în grădina zoologică sau prin pădure, mi-a arătat frunze și ciuperci. M-a ajutat sa văd și să percep lumea înconjurătoare prin cu totul și cu totul alte simțuri. Mi-am amintit atunci de copilul care ma împinsese pe pista de bowling și am înțeles ca el de fapt nu voia sa îmi facă rău ci să comunice cu mine, să se joace. Alegând să rămân sub umbrela acelei experiențe n-aș fi întâlnit-o pe Mara și pe ceilalți copii.

Nu sunt expert, ci un simplu om care crede că putem îmbunătăți viața celor 200.000 de români afectați de autism. Cu pași mici dar siguri, împreună, devenind o comunitate din ce în ce mai mare.

Vă mărturisesc ca nu cunosc detalii de specialitate în ceea ce privește aceasta tulburare însa am relaționat cu copii și cu adulți cu trăsături din spectrul autist. Acest fapt m-a pus serios pe gânduri și mi-am propus sa mă implic și sa ajut atât cât pot, deși, aceste persoane sunt adesea mult mai puternice decât noi. Să alegem să ne pese de cei de lângă noi.”

Principele Nicolae și Alina Maria în vizită la Bruxelles, Belgia

Principele Nicolae și Alina Maria în vizită la Bruxelles, Belgia (mai 2018)

Dineu la Palatul Egmont, Ministerul Afacerilor Externe, în prezenta Ministrului Afacerilor Externe, Didier Reydners, a Principelui Albert II de Monaco și a mai multor familii regale din Europa.

(Principele Michel al Iugoslaviei, Ministrul Afacerilor Externe, Didier Reydners, Principele Nicolae și Alina Maria)

(Principele Charles-Phillipe d'Orleans, Principele Michel al Iugoslaviei, Principesa Lea a Belgiei, Principele Albert de Monaco, Principesa Marie-Esméralda a Belgiei, Ministrul Afacerilor Externe al Belgiei, Principesa Elia a Albaniei, Principele Leka al Albaniei )

(Principele Leka al Albaniei, Principesa Elia a Albaniei, Principele Albert de Monaco) 

Sursa: Nicolae al României (facebook)

Regele Mihai: „Dumnezeu vorbeşte omului în felurite chipuri”

Nimic nu este întâmplător în viaţa unui om. Omul primeşte mesaje de pretutindeni, semne. Trebuie să înveţi să le desluşeşti. Este ca la învăţarea unei limbi. De cele mai multe ori mesajele acestea rămân fără răspuns, nu schimbă nimic în viaţa omului. De câteva ori, în tinereţe, mi-am dat seama de caracterul necesar al unor întâmplări – şi am început să devin atent. Prima oară când am înţeles că tot ce se întâmplă omului seamănă cu o vorbire ascunsă a fost la Florenţa, când m-am operat de urgenţă.

Eram în spital, asta am mai povestit, şi într-o zi mi s-a adus în cameră un pacheţel. Cineva mi-l trimisese din America, o fată sau un băiat de vârsta mea care auzise că sunt bolnav. În micul pachet era o sticluţă cu apă sfinţită. Aşa scria pe bilet. Eu eram proaspăt cusut, dar din cauza bronşitei, de care încă nu mă vindecasem, tuşeam şi aveam nişte dureri teribile din pricina efortului. Într-o noapte, obosit de dureri şi de nesomn, am luat sticluţa şi am băut apa, în credinţa că apa este într-adevăr vindecătoare. Or, s-a întâmplat ceva extraordinar. La o jumătate de oră după aceea, poate mai puţin, poate mai mult, nu-mi aduc bine aminte, mi-au dispărut durerile cu totul. Când s-a întâmplat asta, faptul nu m-a izbit. Mi se părea firesc să nu mă doară nimic. Dar după aceea mi-am adus aminte de durerile grozave dinainte şi parcă nu-mi venea a crede.

Altădată a fost la Sinaia. Eram după o convorbire foarte încordată cu tatăl meu – a fost ceva apăsător, abia am adormit şi, când m-am trezit de dimineaţă, eram trist, cu o greutate mare pe suflet. În faţa Foişorului, în spaţiul unui vechi teren de tenis, fusese montată o biserică de lemn trimisă de Maramureş. Cum spuneam, în dimineaţa aceea mă simţeam trist, dezamăgit, moralmente eram complet la pământ – şi mi-am spus că înainte de-a pleca la Bucureşti, căci urma să plec în câteva ore, să intru în biserică. Mi-aduc aminte că am deschis uşa cu o cheie foarte mare şi am intrat acolo. Am stat vreo zece minute aşa, liniştit, şi în momentul când am ieşit din biserică şi am încuiat uşa, chir în momentul acela, mi s-a luat greutatea de pe suflet. Tot răul care simţisem că mă apasă în jos s-a risipit, eram alt om, altul chiar şi decât cel care fusesem cu o zi în urmă, înainte de răul ce mi-l provocase discuţia cu tatăl meu.

Şaptesprezece ani [aveam]. Era prin 1937… Şi celălalt semn că Dumnezeu vorbeşte omului în felurite chipuri, celălalt mare semn a fost că am scăpat cu viaţă din mâna comuniştilor. Asta n-a fost o lucrare a oamenilor. Este ceva greu de înţeles, mai presus de toate teoriile. Mulţi vorbesc despre Dumnezeu ca despre ceva abstract. Eu mă refer la acel Dumnezeu care se arată în faptele noastre de fiecare zi, în latura concretă a lucrurilor.

Sursa: Convorbiri cu Mihai I al României de Mircea Ciobanu

The Duke and Duchess of Cambridge Looked Positively Radiant at the BAFTA Awards 2019

The royals have attended the BAFTAs for the last few years, showing their support and celebrate the best British and international films of the past year. 

 

 This year, they looked just as happy to be guests of honour at the star-studded event and Kate even wore a special pair of Princess Diana's earrings.

Source: The Duke and Duchess of Cambridge Looked Positively Radiant at the BAFTA Awards

Principele Nicolae al României - scurtă biografie

Principele Nicolae: „În România mă simt acasă.” 

La vârsta de 14 ani se înscrie la Shiplake College, o școală britanică tradițională cu internat, în care exista o ierarhie strictă, aproape de Henley-on-Thames, oraș aflat la aproximativ 50 km față de Londra. Aici studiază vreme de 5 ani, în compania unor elevi din toate colțurile lumii care proveneau, de asemenea, din toate mediile sociale. Tot în cadrul Shiplake College, în fiecare săptămână, avea pregătire CCF- Combined Cadet Forces, în timpul cărora participa la parade și efectua o serie de exerciții militare, fiind un fel de școală premilitară. 

  

De asemenea, Nicolae făcea parte din echipa RAF- Royal Air Force, mărșăluind și pregătindu-se în mânuirea armelor, a avioanelor și chiar având posibilitatea să zboare cu avioane mici Bulldog. Printre materiile preferate se numărau matematica și franceza, fiind poreclit de către profesoara de limba franceză "Pisica de Cheshire" deoarece era mereu cu zâmbetul pe buze, însă, despre România sau țările din Europa de Est, își amintește că nu se discuta la orele de istorie, nici măcar atunci când venea vorba despre cel de-al Doilea Război Mondial. Vacanțele din timpul colegiului le petrecea în Franța, în cadrul schimburilor de experiență cu unele școli franceze, ori în Barcelona în cadrul unor tabere de artă, prilej cu care descoperă creațiile lui Gaudi, de care rămâne impresionat. 

Întâlnirea acestuia cu Regina Elisabeta a II-a a Marii Britanii a avut loc la Castelul Windsor, la vârsta de 16 ani, cu prilejul aniversării vârstei de 80 de ani a Regelui Mihai, ocazie cu care i-a întâlnit pe Prințul Charles, pe Regina Sofía a Spaniei și alți membri ai dinastiilor europene.

În copilărie și-a descoperit pasiunea pentru mașini, pasiune moștenită de la bunicul său, Regele Mihai I, până în prezent având posibilitatea să conducă peste 100 de vehicule diferite, neluând în calcul bărcile și avioanele. În timpul vacanțelor petrecute la Versoix, Principele Nicolae obișnuia să petreacă ore în șir, în garajul bunicului său, urmărindu-l pe acesta cum meșterea la Jeep-urile din colecție. 

 

A dobândit certificatul GCSE în matematică, franceză, germană, literatură și limbă engleză, tehnologia informației, geografie și științe, iar apoi a absolvit și nivelul avansat al GCSE („A-level”) în franceză, știința afacerilor și educație fizică. În anul 2009 Principele Nicolae s-a înscris la Universitatea din Londra, urmând cursurile universitare la Colegiul Royal Holloway, specializându-se în management, unde a absolvit în anul 2012.

Sursa: "Drumul spre casă. Filip-Lucian Iorga în dialog cu Principele Nicolae al României, Editura Curtea Veche, 2014" 

„REGINA SOLDAT” la KABUL, în Afganistan!

„REGINA SOLDAT” la KABUL, în Afganistan!

  

În cadrul manifestărilor dedicate sărbătoririi Zilei Naționale a României și aniversării Centenarului Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918, expoziția de fotografie „Regina Soldat” a fost prezentată militarilor români și străini care participă la Misiunea NATO Resolute Support din Afganistan.

Vernisajele au avut loc la Kabul, în data de 30 noiembrie 2018, pentru personalul Bazei Militare Hamid Karzai International Airport - HKIA și în data de 1 decembrie 2018, pentru personalul Comandamentului principal al Misiunii - HQRS. Totodată a fost prezentat și albumul bilingv „Regina și Frontul”, editat de Muzeul Național al Literaturii Române, coordonat de dr. Anca Beatrice Todireanu.

 

La cele două vernisaje au participat generali și ofițeri superiori, personal diplomatic, seniori naționali reprezentativi și comandanți ai contingentelor naționale ale statelor aliate și partenere, care contribuie cu trupe la Misiunea NATO Resolute Support din Afganistan.

Adăugarea capitalei Republicii Islamice Afganistan, Kabul, în succesiunea orașelor europene (Bruxelles, Roma, Varșovia, Londra, Berlin, Freiburg) dar și din SUA – (Maryhill), în care expoziția de panouri fotografice „Regina Soldat” și albumul „Regina și Frontul” au poposit în ultimul an, a fost un răspuns la invitația col. Valentin Vasile, comandantul Contigentului Militar National – HKIA și s-a realizat cu sprijinul Asociației România Culturală, a Institutului Cultural Român – Varșovia, ale Institutului pentru studii politice de apărare și istorie militară al MapN și ale militarilor români aflați la datorie în Kabul.

Aducem pe această cale, alese mulțumiri colonelului Valentin Vasile, doamnei Sabra Daici, directorul ICR Varșovia, dlui Alin Ionescu, Forțelor Aeriene Poloneze, care au facilitat transportul, și tuturor celor implicați în buna desfășurare a acestor manifestări venite la ceas de Centenar!

Expoziția de fotografie „Regina Soldat” a fost realizată de Asociația România Culturală în parteneriat cu Institutul Cultural Român, Statul Major al Apărării, Muzeul Militar Național „Ferdinand I”, Arhivele Naționale ale României, Biblioteca Academiei Române, Biblioteca Națională a României, Arhiva Națională de Film, Muzeul Brăilei „Carol I”, Complexul Național Moldova-Iași, Societatea Națională de Cruce Roșie din România, Biblioteca Centrală Universitară „Mihai Eminescu”- Iași și Muzeul Negrești-Oaș.

 

Expoziția de fotografie se înscrie în Proiectul cultural „Regina Soldat” și este un proiect co-finanțat de AFCN și premiat în luna ianuarie 2018 cu Premiul pentru Celebrarea CENTENARULUI!

Precizăm că pe 1 DECEMBRIE 2018, „REGINA SOLDAT” - Regina Marii Uniri a fost prezentă în patru locații diferite: 

- Bruxelles - la Delegația Permanentă a României la NATO

- București - la Muzeul Militar Național „Ferdinad I”

- Afganistan - la Kabul

- Galați - Universitatea Dunărea de Jos

Sursa: https://www.facebook.com/asociatiaromaniaculturala/

Regina Maria a României: Jurnal de război

Regina Maria a României: Jurnal de război 

 

„Un lucru mă zguduie mai mult decât aş putea spune şi îmi aduce lacrimi în ochi:când îi întreb dacă suferă, îmi spun „Da, sufăr, dar nu contează – fie să ajungi Domnia Ta împărăteasa tuturor românilor“, acesta e refrenul etern, fiecare viaţă măruntă şi umilă e gata să-şi dea şi ultima picătură de sânge, numai să ajung eu „Împărăteasa tuturor românilor“. Sunt atâtea visuri nebuneşti pe lume – cred că tocmai cele nebuneşti împing omenirea la fapte măreţe. Domnul să le binecuvânteze strădania şi suferinţa şi fie să nu fie în zadar! Vederea lor te umple de umilinţă. De ce trebuie să se lase ei ucişi ca să-i cârmuiesc eu pe cei mulţi, într-o zi pe care oamenii aceştia simpli, probabil, nu vor trăi s-o vadă? De ce? Unul, groaznic rănit de un glonţ dum-dum, era întins pe burtă, fiindcă nu putea sta în nici o altă poziţie. A întors capul să se uite la mine – era foarte tânăr. „Rău m-au lovit, Mama Regina“, mi-a spus, „rău m-a lovit duşmanul!“ Cu lacrimi în ochi, m-am aplecat peste el ca să-l întreb dacă-l doare. „Mă doare, Mama Regina“ – iar apoi refrenul etern:„dar să trăieşti Domnia Ta şi să ajungi împărăteasa tuturor românilor.“ N-am putut îndura asemenea vorbe, pe următorul om asupra căruia m-am aplecat l-am văzut ca prin ceaţă din cauza lacrimilor.“

 

Momentul decembrie 1990 povestit de Regele Mihai

Momentul decembrie 1990 povestit de Regele Mihai:

Sursa: Marilena Rotaru/Facebook

„Nu-i o amintire plăcută, dar românii trebuie să cunoască adevărul. Inițial am vrut să vin în 1990 de Paște. Am luat legătura cu domnul Paleologu- era ambasador la Paris - rugându-l să transmită guvernului această hotărâre a mea. Am fost vizitat de ambasadorul României la Berna pentru a pune la punct problemele de viză și pașaport. Totul părea pregătit și, când urma să mă urc într-un zbor regulat spre București, autoritățile române mi-au anulat viza.

Am lăsat să mai treacă un timp. De Crăciun am făcut altă tentativă. Doream să mă reculeg la mormintele bunicilor mei de la Curtea de Argeș și să merg la Catedrala din Timișoara. Principesa Margareta se afla în decembrie la București. I-am cerut să-l informeze pe Petre Roman în legătură cu venirea mea. Principesa a obținut destul de greu o audiență la primul ministru care i-a spus că nu era momentul potrivit. «Porțile României sunt închise pentru Rege?», a întrebat Principesa Margareta.” «Nu, bineînțeles că nu», a răspuns Petre Roman. Fiica mea mi-a telefonat și mi-a relatat convorbirea. I-am spus imediat că sosesc. Între timp renunțasem să merg la Timișoara, doream doar douăzeci și patru de ore, la Curtea de Argeș. Margareta i-a adresat lui Petre Roman o scrisoare prin care îl informa despre decizia mea. Am închiriat un avion particular la Geneva pe numele unui fotoreporter care ne însoțea. Eram șase la bord: Regina Ana, prințesa Sofia, secretarul meu român, un membru al gărzii personale, englez, fotoreporterul și cu mine. La aeroportul Otopeni se știa doar că vine un avion din Elveția, nu că eu eram în el. Am aterizat, un microbuz a venit și ne-a luat și … s-a aflat. Am fost primiți de șeful aeroportului, cordial – cred că împărtășea cauza noastră – ne-a oferit salonul de onoare și ne-a spus că nu ne vor controla bagajele.

Ne-a ștampilat pașapoartele, totul era cât se poate de normal. Era puțină lume în aeroport din cauza unei greve. Doi soldați de gardă mi-au adresat salutul militar, iar vreo treizeci de lucrători din aeroport au aplaudat venind în jurul meu. Le-am urat Crăciun fericit și-am ieșit către cele patru automobile închiriate. Când să plecăm, am fost opriți de un bărbat venit în fugă din aeroport, care ne-a cerut pașapoartele pentru o ultimă formalitate. I le-am dat bineînțeles, au rămas la Otopeni două persoane pentru a le recupera și am plecat spre București, la doamna Mezincescu. Acolo se aflau mulți ziariști străini și o echipă de la TF1.

Cum am ajuns, un telefon ne anunța că formalitățile cu pașapoartele vor dura mai mult și mi se recomanda să-mi continui drumul. Am plecat spre Curtea de Argeș. După o oră, la intrarea în Pitești, ceva ce semăna cu un accident, ne-a oprit. Un stâlp de telegraf bara șoseaua. Erau vreo trei mașini de poliție și cam douăzeci de automobile civile. Imediat ce am oprit am fost înconjurați de polițiști cu pistoale mitralieră în mâini. Echipa de filmare de la TF1 care ne urma a pus un proiector pe acel loc și a început să filmeze. Asta a făcut ca armele să dispară imediat. Dacă nu erau cei de la canalul 1 al televiziunii franceze nu știu ce-ar fi ieșit!

Un colonel de poliție ne-a ordonat pur și simplu cu brutalitate să ne întoarcem la Otopeni și ne-a acuzat că am trecut frontiera fraudulos. Mai mult de două ore am discutat fără nici un rezultat. La unsprezece seara ne-am întors în cele din urmă, escortați de foarte multe mașini ale poliției, cu girofarurile în funcțiune. Echipa de ziariști care ne urma se înmulțise considerabil. La un moment dat, în loc s-o ia spre aeroport, polițiștii ne îndreptau pe un drum în plin camp. Mi-am dat seama și i-am cerut șoferului să întoarcă. Zece mașini apărute din întuneric ne-au blocat. Fiica mea și secretarul meu s-au angajat în alte discuții care au durat până la patru dimineața. Un general de securitate a venit în civil de la București să stea de vorbă cu «domnul Mihai». Am acceptat, dar la aeroport, nu în mijlocul câmpului. Generalul a dispărut imediat. Pe urmă a venit un general de aviație care ne-a permis - primise și el un ordin - să pornim spre aeroport. Ajunși la Otopeni n-am avut voie să coborâm din mașină.

Ni s-a spus că un avion militar românesc ne va duce în Elveția. Am protestat susținând că același avion cu care venisem să ne înapoieze. Generalul pretindea că echipajul elvețian era «beat mort». Bineînțeles că n-am crezut, iar ulterior am aflat că piloții fuseseră sechestrați în aeroport, ca nu cumva să aterizăm în alt oraș din România. Fiicei mele Margareta nu i s-a permis să vină să mă îmbrățișeze la aeroport. La un moment dat un colonel venea în fugă cu pașapoartele noastre în mână. Înainte de a ni le înapoia, ofițerul care îl deschisese pe al meu, i-a spus polițistului: «Priviți! Este ștampilat bine. Totul a fost în ordine». Încercuiți de polițiști, am fost conduși pe pistă și am văzut un avion românesc de construcție sovietică. «Dacă nu vă grăbiți avem și alte mijloace de a vă urca în avion», a spus unul dintre polițiști. Am decolat la șase fără un sfert dimineața, după douăsprezece ore de la plecarea din Geneva… Asta a fost...”

 

Culisele excluderii din Casa Regală a Principelui Nicolae

Un amplu articol despre acel moment a fost dat publicității de revista elvețiană L’Illustré, preocupată de soarta acestui tânăr prin ale cărui vene curge ”o frumoasă concentrație de sânge albastru”, după cum scrie autorul. ”Este descendent al Reginei Victoria prin bunicul său, Regele Mihai al României, și din regii Franței, prin bunica sa, prințesa Ana de Bourbon-Parma”, notează autorul.

La trei ani după acest moment șocant, Prințul Nicolae face dezvăluiri despre ce a însemnat pentru el să rămână fără titlu. Ca o coincidență bizară, decizia i-a fost comunicată în biroul în care Regele Mihai a fost obligat să abdice. „Am fost primit în biroul în care bunicul meu a fost forţat să abdice”, îi explică jurnalistului elvețian Patrick Baumann.

”Chiar dacă nu este la fel de celebru precum verișorii săi de Windsor, destinul acestui prinț rezervat nu are cu nimic mai puțin conținut shakespearian: noblețe, exil, succesiune, intrigi...toate ingredientele unei bune tragedii! De altfel, publicul elvețian l-a cunoscut printr-un fapt divers trist. În septembrie 2017, Regele Mihai, atunci în vârstă de 96 de ani, suferind de cancer, murea în vila sa din Aubonne, Elveția. Nicolae ar fi vrut să îl vadă pentru ultima oară. Dar accesul la suveran i-a fost refuzat. Potrivit familiei regelui, care a și depus plângere la poliție pentru violare de domiciliu, prințul ar fi încercat să intre cu forța în locuință. Ceea ce el contestă. Un episod care a lăsat urme în inima tânărului, chiar dacă, după decesul regelui, la 5 decembrie 2017, familia regală a afișat o unitate de fațadă la înmormântare. Plângerea își vede de drumul ei, nu a fost retrasă, dar prințul este decis să se bată până la capăt pentru drepturile sale”, explică jurnalistul.

”Am vrut doar să îmi văd bunicul pentru ultima oară, să îi spun adio în modul cel mai respectuos posibil”, explică Nicolae.

Nepotul Regelui Mihai a vorbit pe larg despre viaţa sa şi a detaliat în premieră momentul care a condus la retragerea titlului de Principe al României şi excluderea din linia de succesiune la tron, printr-un decret al Casei Regale a României, în august 2015.

Avocaţii lui Nicolae au declarat ulterior că n-au văzut niciodată documentul oficial care ar fi fost parafat de Regele Mihai, aflat la vremea respectivă în Elveţia, grav bolnav.

Până în acest moment, nu este clar dacă Regele Mihai şi-a pus semnătura pe actul de revocare, aşa cum au declarat oficiali ai Casei Regale.

"N-am primit niciodată o explicaţie credibilă din partea familiei mele. Decizia a fost luată fără să fiu informat, în timp ce mă aflam în vacanţă în Croaţia. Am fost convocat la Bucureşti şi am fost primit în biroul în care bunicul meu a fost forţat să abdice în 1947, de către mătuşa mea, unchiul meu şi un membru al cabinetului. Am primit o copie a deciziei fără niciun cuvânt drept explicaţie. N-am văzut niciodată actul original şi nici n-am mai putut să vorbesc cu bunicul meu până la sfârşitul vieţii sale. În mod evident, am fost şocat", a declarat Nicolae al României în cadrul interviului.

Reprezentanții Casei Regale au declarat, la acea vreme, că motivul controversat vine ca urmare a incompatibilităţii morale a Principelui cu rigorile cerute de titulatură. 

”În presa din România au apărut tot felul de ipoteze. Complot urzit de politicieni speriați de popularitatea crescândă a tânărului prinț, intrigi la cel mai înalt nivel al familiei regale, pentru a scăpa de tânărul prinț. Principesa moștenitoare Margareta nu a răspuns niciodată solicitării noastre de interviu, pentru a ne oferi punctul său de vedere. Nicolae al României nu comentează nici el zvonurile, mai ales pe cele referitoare la o fostă iubită, care a afirmat că a dat naștere unui copil, care ar fi al lui”, mai scrie jurnalistul elvețian. ”Tot ce pot spune este că, orice ar fi, sunt un om care își asumă responsabilitățile”, a răspuns Nicolae al României.

„Sper că relaţiile cu familia mea se vor îmbunătăţi. Lucrurile se pot schimba,” a mai declarat acesta pentru publicația elvețiană.

Sursa: http://miscareaderezistenta.ro